IMPLANTURILE – MAREA DESCOPERIRE IN MEDICINA DENTARA
Totul a fost reconsiderat. Ce ieri reprezenta standardul, nu mai este in ziua de azi optimalul. Este tipic in medicina ca in anumite specialitati sa se faca la un moment dat progrese razante.
Un vis al stomatologiei este ca dupa pierderea unui dinte sa creasca unul nou in locul lui. Pentru implinirea acestui vis, de exemplu prin implantarea unui mugure dentar ce conduce la cresterea unui nou dinte natural, suntem se pare inca mult in urma.
In domeniul implantarii radacinilor artificiale din titan s-au facut insa progrese remarcabile in ultimii ani. In urma cu aproximativ 25 de ani exista inca indoiala ca aceste asa numite implanturi pot fi asimilate de corp, si daca da, ca ele pot fi protetic solicitate si ca vor rezista in timp. Intre timp sunt mai multe milioane de implanturi,de mai multi ani inserate si asimilate spre deplina satisfactie a pacientilor. Posibilitatile constructive ale protezarii prin implanturi sunt foarte vaste. Foarte recunoscatori sunt pacientii care au suportat greu vreme indelungata o proteza instabila.
In trecut singura solutie de tratament a unei edentatii terminale (cand posterior nu mai exista dinte de legatura) era proteza mobila, astazi pot fi folosite lucrari fixe (punti) cu ancorare pe implanturi. de asemenea la edentatii marginite de dinti sanatosi se evita, datorita implanturilor, slefuirea acestora putandu-se inlocui individual fiecare dinte pierdut.
De asemenea durabilitatea, succesul in timp al implanturilor este in continua imbunatatire. Actual se vorbeste de o rata statistica de asimilare a implanturilor de 90% dupa 10 ani. Permanent sunt imbunatatite si perfectionate designul si structura suprafetei implanturilor ceea ce favorizeaza cresterea continua a asimilarii si durata integrarii acestora. Astfel exista deja cazuri dintre primele implanturi inserate care dupa 30 de ani inca isi mai indeplinesc rolul de suport al constructiilor protetice.
In prezent se poate implanta in aproape orice situatie clinica. In urma cu 15 ani situatia de “os insuficient” era o contraindicatie absoluta. Prin plastie de os si tehnica membranei se poate astazi implanta cu succes si in aceste cazuri dificile.
ACTUL OPERATOR
Un pas important, premergator implantarii radacinilor artificiale, este planul interventiei chirurgicale. In primul rand se stabileste cu exactitate atat forma maxilarului cat si grosimea osului disponibil. Pentru asta, se confectioneaza pe baza unei amprente a maxilarului un sablon de masura radiologica. Cu ajutorul acestuia se executa o radiografie panoramica care faciliteaza o masurare exacta a dimensiunii osului.
Inca de la inceput exista o stransa colaborare cu tehnicianul dentar care in cele din urma va confectiona supraconstructia adecvata pentru implanturi. Medicul stomatolog curant impreuna cu tehnicianul vor stabili in urma analizei modelelor maxilarelor pozitia optima a implanturilor. In faza urmatoare tehnicianul va confectiona un sablon de frezaj ce va fi utilizat la insertia implanturilor.
Interventia chirurgicala in sine poate fi facuta, cu ajutorul instrumentelor gratile si foarte exact calibrate, minimal traumatic si neinvaziv. Dupa decolarea gingiei se prepara lacasul implantului cu instrumente rotative exact calibrate in osul maxilar. In final se va insera implantul si se sutureaza etans gingia. Dupa 2 pana la 6 luni implantul a facut corp comun cu osul maxilar si poate fi solicitat prin aplicarea partii protetice. Perioada de vindecare (osteointegrare) variaza de la individ la individ in functie de densitatea osoasa sau de zona topografica unde se implanteaza, astfel la mandibula structura osoasa este mai densa decat la maxilar si aici se produce o vindecare mult mai rapida. Pe perioada vindecarii se poate mentine functia fizionomica cu ajutorul unei lucrari provizorii.
La sfarsitul fazei de vindecare se prepara orificiul de comunicare al implantului cu cavitatea bucala prin gingie si se amprenteaza dupa metoda conventionala pentru supraconstructia protetica. Orificiul de comunicare al implantului va fi astfel conformat incat metalul nu este deloc vizibil. Inserarea supraconstructiei protetice confectionate in laborator definitiveaza tratamentul.
Avem azi posibilitatea sa putem implanta in aproape orice situatie clinica, sau cantitate de os restant, si sa inseram coroane fizionomice ceramice ce nu se deosebesc catusi de putin de dintii naturali. In acest sens practicam cu succes tehnici de microchirurgie a mucoasei bucale astfel incat esteticii “rosului” (gingiei) i se acorda aceeasi importanta ca si esteticii “albului” (dintelui), jonctiunea dinte-gingie situandu-se la nivelul optim.
Conditia pastrarii integritatii implantului este o igiena desavarsita a supraconstructiei si a locului de emergenta la nivelul gingiei. La insusirea acestor aptitudini de igienizare va sta la dispozitie personalul calificat din Clinica Sirona.
SINUSLIFT-UL
Sinuslift-ul este deseori singura solutie de implantare in zona maxilara laterala cand atrofia osului a atins nivelul critic, eliminand astfel alternativa unei proteze partiale mobilizabile ce se extinde pe suprafata boltei palatine (cerul gurii). Aceasta interventie chirurgicala este in primul rand benefica pacientilor care au pierdut toti molarii in zona laterala sau bilateral maxilara, si care isi doresc totusi o lucrare protetica fixa.
Scopul acestei interventii este crearea unei cantitati de os suficiente implantarii. Deoarece plastia de os, prin care se suprainalta creasta alveolara, nu are sens si de cele mai multe ori nu reuseste, umplerea partiala a sinusului maxilar este actual cea mai folosita si plina de succes metoda.
Dupa pierderea dintilor, sinusul se extinde in zona unde au fost radacinile acestora si osul care a sustinut acesti dinti se rezoarbe. Aceasta zona o umplem cu os propriu (recoltat de la acelasi pacient) si / sau os mineral si inseram aici implanturile. Osul propriu il recoltam de obicei din zona imediat invecinata zonei unde implantam. Foarte frecvent nu este necesara recoltarea de os, osul mineral nou descoperit conducand de cele mai multe ori la acelasi rezultat bun. Osul mineral folosit de noi copiaza fidel componenta chimica a osului uman si se constituie in decursul urmatoarelor luni postimplantare in os propriu de noua formatie.
Tehnica operatorie este in principiu relativ simpla , executia insa din cauza structurilor anatomice invecinate fragile este mai de graba dificila si necesita multa finete in managementul tesuturilor.
In clinica noastra s-a statornicit in decursul timpului urmatoarea metodica: decolam gingia strict la locul implantarii. Peretele osos al sinusului maxilar imediat descoperit sub gingie va fi decupat, sub protectie absoluta pentru membrana sinusala, pe o suprafata de ca. 5 pana la 10 mm si se indeparteaza.
Cu instrumente speciale pentru acest scop membrana va fi acum impinsa spre interior, pastrand astfel integritatea si functia sinusului necompromisa.
Astfel rezulta acum un spatiu intre osul alveolar si membrana sinusala ce va fi umplut cu os propriu si / sau os mineral, si se vor insera, dupa tehnica deja descrisa, implanturile. In anumite situatii clinice este necesara si latirea crestei alveolare. Pentru acesta manopera se procedeaza la adaugarea lateral crestei alveolare a osului propriu, recoltat anterior, si / sau a osului mineral si apoi la acoperirea acestuia cu o membrana speciala care va proteja plastia osoasa de invazia celulelor epiteliale sau conjunctive care ar periclita formarea osului nou acolo unde se doreste. Dupa caz se folosesc membrane rezorbabile sau nerezorbabile, ce trebuiesc ulterior indepartate.
Dupa aproximativ 6 luni, in cazuri extreme ca. un an, pe implanturi se pot insera, prin tehnica obisnuita, coroanele definitive. Aceasta interventie este cu risc minim , uneori insa poate interveni o fisura in membrana sinusala care favorizeaza o infectie a sinusului deoarece aceasta fisura se constituie intr-o comunicare intre sinusul maxilar si cavitatea bucala. In acest caz interventia se intrerupe si se procedeaza la suturarea mucoasei sinusale. Actul operator de implantare reluandu-se dupa un interval de timp necesar vindecarii mucoasei sinusale. Pentru noi este astazi sinuslift-ul o manopera indispensabila, cu prognostic foarte bun in cea mai mare parte a cazurilor tratate.
